28/08/2026
Poligonul la examenul auto: o abordare depășită sau o soluție relevantă în contextul actual?
Se discută din nou despre introducerea poligonului ca probă obligatorie la examenul pentru permisul de conducere. Înainte să spunem că „pe vremuri se dădea poligon și șoferii erau mai buni”, ar trebui să ne uităm puțin mai atent la realitatea de atunci și la cea de astăzi.
În anii ’80 și începutul anilor ’90, examenul auto era cu totul diferit. Poligonul era una dintre probele eliminatorii, iar examenul putea include inclusiv conducerea pe timp de noapte. În 1995, poligonul a fost eliminat din examenul pentru permisul auto.
Dar România anilor ’80 nu mai există.
Astăzi avem un parc auto mult mai mare, trafic urban incomparabil mai aglomerat, intersecții complexe, mai multe benzi, sensuri giratorii, bicicliști, trotinete, pietoni, sisteme de asistență și, mai ales, un număr mult mai mare de participanți la trafic.
De aceea, întrebarea corectă nu este:
„Știa șoferul de acum 40 de ani să facă poligon?”
Ci:
„Este poligonul cea mai bună metodă de a verifica dacă un viitor șofer poate conduce în siguranță în traficul de astăzi?”
Eu cred că răspunsul este NU.
Poligonul verifică în primul rând capacitatea de a executa niște manevre într-un spațiu controlat și previzibil. Dar accidentele nu se produc, în general, pentru că șoferul nu știe să treacă printre jaloane.
Problemele reale apar atunci când trebuie să:
– anticipezi comportamentul altui participant la trafic;
– te asiguri corect la schimbarea direcției sau a benzii;
– acorzi prioritate;
– adaptezi viteza la trafic și condițiile de drum;
– reacționezi la un pieton sau biciclist;
– iei o decizie rapidă într-o intersecție;
– gestionezi o situație neprevăzută;
– parchezi sau întorci într-un spațiu real, unde există și alți participanți la trafic.
Iar toate acestea pot fi evaluate direct în timpul probei practice pe drumurile publice.
Și mai există un aspect despre care trebuie să vorbim: volumul candidaților.
Nu putem compara pur și simplu examenul auto din anii ’80 cu cel de astăzi ca și cm am avea aceeași Românie, același parc auto și același număr de candidați.
În România, anual au loc aproximativ 700.000 de examinări teoretice și în jur de 580.000 de examinări practice pentru obținerea permisului de conducere.
Într-un asemenea sistem, introducerea unei probe suplimentare înseamnă mai mult timp, mai multe resurse, mai multă infrastructură și, inevitabil, presiune suplimentară asupra programărilor.
Iar întrebarea trebuie să fie simplă:
Ce câștigăm în materie de siguranță rutieră prin această probă, raportat la timpul și resursele pe care le consumă?
Dacă obiectivul este să avem șoferi mai bine pregătiți, banii și timpul ar trebui investiți în:
✅ mai multe ore de conducere în trafic real;
✅ pregătire în condiții dificile și variate, Autostradă❗️❗️❗️
✅ evaluarea mai strictă a anticipării și prevenirii pericolelor;
✅ dezvoltarea capacității de a lua decizii corecte;
✅ educație rutieră și responsabilizare;
✅ examinatori și infrastructură suficiente pentru ca proba practică să poată fi susținută în condiții bune.
Nu sunt împotriva evaluării competențelor tehnice. Sunt împotriva unei probe care poate deveni un scop în sine, în loc să verificăm ceea ce contează cu adevărat: poate candidatul examinat să conducă în siguranță printre ceilalți oameni?
Un șofer bun nu este cel care trece perfect printre jaloane.
Un șofer bun este cel care vede pericolul înainte să devină accident.
Dacă vrem mai multă siguranță rutieră, să testăm și să pregătim exact ceea ce se întâmplă pe drumurile noastre, nu să ne întoarcem la o probă construită pentru o altă epocă.
